Dinții care par mai lungi decât înainte, sensibilitatea în apropierea gingiei sau o porțiune de rădăcină devenită vizibilă pot indica faptul că gingia și-a modificat poziția. Problema se întâlnește și la adulții de 20–30 de ani și poate avea cauze diverse, precum periajul prea agresiv, particularitățile anatomice, inflamația sau afecțiunile parodontale. Află care sunt principalele cauze ale retragerii gingiilor și ce poți face pentru a proteja țesuturile din jurul dinților.
Când trebuie evaluată de medic retragerea gingiei
O modificare de câțiva milimetri poate părea minoră, însă rădăcina expusă este mai sensibilă decât coroana dintelui și poate deveni vulnerabilă la uzură. În timpul consultației medicul verifică poziția marginii gingivale, grosimea țesutului, nivelul osului, prezența inflamației și zonele în care rădăcina a rămas descoperită.
Dacă observi modificări la unul sau mai mulți dinți, un medic parodontolog bun in Bucuresti poate identifica factorii care au dus la retragerea gingiei și poate stabili dacă există și o problemă a țesuturilor care susțin dinții. Cu cât cauza este identificată mai devreme, cu atât există mai multe posibilități de a limita extinderea retragerii.
Periajul prea agresiv poate afecta gingia
Presiunea mare exercitată cu periuța, mișcările energice și folosirea unei periuțe cu peri prea duri pot traumatiza gingia, mai ales în zonele în care țesutul este subțire. Forța mai mare nu curăță dinții mai bine, iar repetarea aceluiași tip de mișcare poate afecta atât marginea gingivală, cât și suprafața dintelui din apropierea acesteia.
Tehnica de periaj poate fi corectată destul de ușor după ce medicul sau igienistul dentar observă unde apare problema. Contează presiunea, direcția mișcărilor și tipul periuței folosite, iar schimbarea acestor obiceiuri poate reduce traumatizarea repetată a gingiei.
Inflamația și afecțiunile parodontale
Placa bacteriană și tartrul mențin inflamația gingiei, iar în formele mai avansate ale bolii parodontale pot fi afectate inclusiv osul și fibrele care fixează dintele. Gingia își poate modifica poziția pe măsură ce țesuturile de susținere sunt afectate, iar retragerea poate interesa un singur dinte sau mai multe zone ale arcadei.
Între gingie și dinte se pot forma și spații în care bacteriile pătrund mai ușor și care nu pot fi curățate corespunzător prin periaj obișnuit. Vezi aici ce înseamnă punga parodontală, cum este identificată și ce opțiuni de tratament există atunci când medicul constată prezența acesteia.
Retragerea gingiilor de la aparatul dentar?
Mișcarea dinților prin tratament ortodontic trebuie planificată cu atenție atunci când gingia este subțire, rădăcina are o acoperire osoasă redusă sau există deja retrageri gingivale. Din acest motiv, în anumite cazuri poate fi recomandată și o evaluare parodontală înainte sau pe parcursul tratamentului ortodontic.
Aparatul dentar nu duce inevitabil la retragerea gingiilor, însă poziționarea dinților în raport cu osul și starea țesuturilor trebuie urmărite pe durata tratamentului. Igiena are și ea o importanță mare, deoarece placa bacteriană se poate acumula mai ușor în jurul bracketurilor dacă periajul și curățarea interdentară sunt insuficiente.
Piercingurile orale pot traumatiza gingia
Piercingurile montate în buză sau limbă pot intra repetat în contact cu gingia, iar frecarea produsă în aceeași zonă poate leza țesutul și favoriza retragerea acestuia. Riscul depinde de poziția bijuteriei, dimensiunea ei și zona cu care intră în contact în timpul vorbirii, masticației sau mișcărilor obișnuite ale gurii.
Dacă gingia din dreptul piercingului începe să coboare sau rădăcina devine vizibilă, zona trebuie examinată de medic. Continuarea traumatismului poate accentua problema, iar simpla schimbare a bijuteriei nu rezolvă întotdeauna modificările deja produse la nivelul gingiei.
Dacă ai observat că gingia ta s-a retras, dinții par mai lungi sau ai început să simți sensibilitate dentară, programează o consultație stomatologică pentru a afla cauza și ce tratament este potrivit pentru tine.
